OK
X
panaceu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. panacée, lat. panacea, gr. panakeia)
1.
medicament
despre
care
se
credea
că
ar
putea
să
vindece
orice
boală;
leac,
remediu
universal.
alchimist
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. alchimiste)
1.
practicant
al
alchimiei
(practică
de
cercetare
în
vogă
în
Evul
Mediu
și
care
s-a
dezvoltat
în
cele
din
urmă
în
chimie)
care
își
petrecea
viața
căutând
un
elixir
al
nemuririi,
un
panaceu
universal
și/sau
o
piatră
filozofală
capabilă
să
transmute
metalele
comune
în
aur.
2.
(var.)
(înv.)
alhimist.
teriac
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. thériaque)
1.
(ant.)
medicament
contra
mușcăturilor
de
șarpe
și
în
multe
maladii.
2.
remediu
contra
otrăvurilor,
migrenelor
etc.;
panaceu.
campanuliform, campanulat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
campanaceus;
campaniformis;
campanulatus
2.
FR
campanulé;
campanulacé
3.
EN
campanulate;
campanaceous;
campaniform;
bell-shaped
4.
DE
glockig;
glockenförmig;
glockenartig
5.
RU
колокольчaтый;
колокольчaтовидный
6.
HU
harang
alakú,
harangszerű