Dictionar

pană

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. panne)

1. nefuncționare accidentală a unei mașini, a unui autovehicul.
2. a rămâne în ~ = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă.
3. poziție a unei nave cu pânze care nu înaintează, având velele orientate invers, astfel încât efectul vântului se anulează.
4. grindă longitudinală rezemată pe elementele transversale de rezistență ale acoperișului.
 

pana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. paner)

1. a trece prin făină, ou și pesmet cașcavalul, carnea, legumele și a le prăji în grăsime.
 

campană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)

1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.
2. construcție de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.
3. (muz.; pl.) instrument de percuție din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibrație prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.
 

depana

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dépanner)

1. a înlătura, a repara o pană la un autovehicul, la o mașină.
 

panaceu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. panacée, lat. panacea, gr. panakeia)

1. medicament despre care se credea că ar putea să vindece orice boală; leac, remediu universal.
 

panadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. panade)

1. supă falsă dintr-o fiertură de pâine, unt și lapte.
 

panafrican, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. panafricain)

1. referitor la unitatea popoarelor din Africa.
 

panafricanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. panafricanisme)

1. doctrină politică de luptă revoluționar-democratică și progresistă pentru unitatea și solidaritatea popoarelor africane.
 

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.
 

abnegație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.
 

ad quem

Parte de vorbire:  loc. adj.  
Etimologie: (lat. ad quem)

1. (despre termenul unei amânări) până la care.
 

alchimist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. alchimiste)

1. practicant al alchimiei (practică de cercetare în vogă în Evul Mediu și care s-a dezvoltat în cele din urmă în chimie) care își petrecea viața căutând un elixir al nemuririi, un panaceu universal și/sau o piatră filozofală capabilă să transmute metalele comune în aur.
2. (var.) (înv.) alhimist.
 

algor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. algor)

1. (med.) senzație de frig.
2. (med.) ~ mortis = procesul fizico-biologic de reducere a temperaturii corpului după moarte, până atinge temperatura mediului înconjurător.
 

aluviu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat., fr. alluvium)

1. perioadă geologică din cuaternarul superior, începând de la retragerea ghețarilor până în zilele noastre; holocen.