Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pané)
1. inv. (despre carne, caşcaval etc.) prăjit în grăsime după ce a fost dat prin făină, ou şi pesmet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. panégyrique)
1. discurs la vechii greci şi la romani în care se elogiau faptele de vitejie ale înaintaşilor sau se aduceau laude unui oraş, unei persoane însemnate.
3. tămâiere, laudă exagerată şi nemeritată, linguşitoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. panégyriste)
1. cel care face un panegiric, un elogiu.
Parte de vorbire: vb. tr. (învechit)
Origine: (grec. πανηγυρίζω)
1. a elogia pe cineva sau ceva (în mod excesiv); (înv.) a panegiri.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Paneel, /1/ engl. panel)
1. metodă de investigație repetitivă în științele social-istorice, în cercetările de marketing etc. pentru urmărirea evoluției unui fenomen prin solicitări de informații, la intervale stabilite în prealabil, de la aceleași grupuri de persoane, unități de desfacere etc.
3. semifabricat dintr-o placă de lemn cu miez de șipci încheiate între două foi de furnir, servind la fabricarea mobilei etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. panelle)
1. ornament heraldic reprezentând formaţii de frunze de plop, dispuse cu vârful în sus.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. panhellénique)
1. referitor la panelenism; panelenistic, panelenist.
2. care se raportează, aparține tuturor grecilor.
3. serbări ~e = serbări organizate în cinstea zeilor, la care participau tineri veniţi din toate părţile Greciei antice şi la care aveau loc întreceri atletice, muzicale şi poetice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. as)
1. monedă romană, la origine din bronz.
2. carte de joc pe care este însemnat un singur punct, având valoarea cea mai mare.
3. (fam.) persoană care stăpâneşte foarte bine cunoştinţele dintr-un domeniu, care se distinge în mod special într-o meserie.
4. (tenis de câmp) ghemul (punctul) marcat direct din lovitura de serviciu.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + elogiu)
1. elogiu adus propriei persoane; elogiu autopanegiric.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. brute)
2. (prin analogie) om cu manifestări de animal; persoană care vădește violență în comportare și lipsă de inteligență, sensibilitate și morală; bestie.
3. (prin metaf.) partea animală care subzistă în om.
4. (neologism) (fig.) persoană care stăpânește incontestabil un domeniu.
Parte de vorbire: I. s.m., II. s.n.
Origine: (depana + -tor)
1. I. profesionist (mecanic, electrician etc.) însărcinat cu depanarea; muncitor care repară un mecanism stricat, care depanează autovehicule, maşini etc.
2. II. instrument pentru descoperirea penelor la anumite aparate, mașini et cetera; depanor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. duchesse)
1. soţia unui duce; femeie care stăpâneşte un ducat (I).
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. encomiaste)
1. cel care rosteşte elogiul cuiva; panegirist.