Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. panoptique, germ. Panoptikum)
1. clădire organizată în așa fel încât întregul interior să poată fi observat dintr-o singură privire.
2. muzeu al cărui interior poate fi cuprins dintr-o singură privire.
3. expoziție sau colecție de figuri făcute din ceară; panoramă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. panorama, germ. Panorama)
1. priveliște de natură cu orizont larg, văzută din depărtare și de la înălțime.
2. (fig.) expunere generală a unui subiect vast; frescă.
3. tablou mare aplicat pe peretele unei încăperi rotunde, care primește lumina de sus, dând spectatorului aflat în mijlocul încăperii iluzia unei imagini reale; (p. ext.) clădirea însăși.
4. spectacol de bâlci cu scamatorii; acrobații etc.
5. panoptic.