Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropomorphisme)
1. concepţie care atribuie divinităţilor sau lucrurilor şi fenomenelor naturii forme, însuşiri şi sentimente umane.
2. reprezentare a divinităţilor sub înfăţişare omenească.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropisme)
1. concepţie teologică înrudită cu antropocentrismul şi antropomorfismul, care consideră omul ca fiind opus întregii naturi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropomorphe)
1. adj. asemănător (ca formă) cu omul; antropoid (I).
2. referitor la antropomorfism.
3. care reprezintă figura umană; antropomorfic.
4. s. n. pl. antropoide.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropomorphique)
1. referitor la antropomorfism; antropomorf.
2. care are forma corpului uman sau care are aparență umană.
3. (religie) care reprezintă divinitatea sub formă umană.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. anthropomorphiste)
1. I. relativ sau legat de antropomorfism.
2. care atribuie divinităţii o formă şi o natură umană.
3. II. adept al antropomorfismului.
4. persoană care învață antropomorfismul, care este înclinat să creadă în el.