Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anthropopathisme)
1. atribuirea emoțiilor umane, sentimentelor sau pasiunilor umane unei ființe non-umane, în general unei zeități; antropopatie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anthropopathie)
1. (med.) formă de delir caracterizată prin convingerea bolnavului că în propriu-i corp coexistă ființe umane, pe care le simte și cărora le percepe vocea.
2. atribuirea de însușiri și stări afective specific umane unor obiecte, mediului înconjurător, naturii.
3. reprezentare a divinității, în sistemele religioase primitive, ca o ființă cu sentimente și pasiuni omenești; antropopatism.