Dictionar

patriciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. patricius)

1. titlu instituit de împăratul Constantin cel Mare, cel mai înalt rang din Imperiul Roman, după împărat; cel care poseda acest titlu.
 

patricial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. patricial)

1. referitor la patriciu.
 

patriciat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. patriciat, lat. patriciatus)

1. demnitatea de patriciu sau de patrician în Roma antică.
2. ordinul patricienilor (I, 1).
3. elită, aristocrație.