Rezultate principale (Antura):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. entourer)
1. tr., refl. a (se) înconjura (de).
2. tr. (fig.) a copleşi (cu atenţii).
Rezultate secundare (Antura):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Adjutantur)
1. funcția de adjutant, grad militar existent în multe armate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entourage)
1. mediul social în care trăieşte cineva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. aspirantura)
1. (în trecut) formă de studiu organizată pe lângă instituţiile de învăţământ superior şi institutele de cercetare ştiinţifică pentru pregătirea în vederea obţinerii titlului de „candidat în ştiinţe”.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (dantură)
1. a tăia dinţii unei roţi cu ajutorul unei freze speciale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. denture)
1. totalitatea dinţilor unui om.
3. ansamblu al dinţilor unor organe de maşini sau de utilaje.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rus. doktorantura)
1. formă de pregătire avansată a oamenilor de știință, în înstituțiile de învățământ sau de cercetări științifice, pentru gradul de doctor în științe.
2. stagiu de calificare științifică superioară pentru obținerea titlului de doctor; doctorat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (aera)
1. tratat prin introducere de aer.
2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc.
3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spaţial.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambiance)
1. mediu (natural sau cultural), anturaj, societate în care trăieşte cineva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caïd)
1. titlu în trecut al guvernatorului unei provincii, al unui oraş din statele musulmane din Africa de Nord, cu atribuţii judecătoreşti.
2. (fam.) persoană tiranică într-un anturaj; şef de bandă criminală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compagnie, /3/engl. company)
2. grup de persoane care-şi petrec timpul, care se distrează împreună; societate, anturaj.
3. întreprindere capitalistă organizată sub forma societăţilor industriale, comerciale, de transport etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (demonstrativ + -itate)
1. atitudine teatrală manifestată prin preocuparea continuă de atragere a atenţiei anturajului asupra propriei persoane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dentition, lat. dentitio)
1. formare şi apariţie a dinţilor.
2. totalitatea dinţilor mamiferelor.
3. modul în care sunt aşezaţi dinţii în gură; dantură (1).