Dictionar

anula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. annuler, lat. annullare)

1. a declara nul (un act); a desființa.
2. a egala cu zero o expresie matematică.
 

anulabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. annulable)

1. care poate fi anulat; care trebuie anulat.
 

anulabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. annulabilité)

1. calitatea a ceea ce este anulabil; posibilitatea (unui act) de a fi anulat.
 

anular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. annulaire)

1. în formă de inel; care se referă la forma unui inel; potrivit pentru a primi un inel; inelar.
2. deget ~ = al patrulea deget al mâinii (pornind de la degetul mare) pe care se poartă de obicei inelul; inelar.
 

anulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. annulation)

1. acțiunea de a anula sau de a se anula; rezultat al acestei acțiuni; anulare.
2. decizie prin care se anulează un act, o dispoziție etc.
3. (psihiatrie) mecanism de anulare retroactivă a amintirilor.
4. (antonime) confirmare, ratificare.
 

anulativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. annulatif)

1. care anulează; având puterea de a anula.
 

anulator, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (anula +‎ -tor)

1. I. care anulează.
2. II. persoană sau autoritate care anulează.
3. (tehn.) dispozitiv electronic care anulează un semnal.
 

aboli

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. abolir, lat. abolere)

1. a anula, a suprima (o lege, o instituție, o stare social-politică).
 

abroga

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abrogare, fr. abroger)

1. a scoate din vigoare un act normativ.
2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.
3. a declara lipsit de valabilitate.
 

abrogativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abrogatif)

1. care abrogă, care anulează; anulator.
 

abrogație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abrogation, lat. abrogatio)

1. (jur.) anulare, suprimare (a unei legi, a unui regulament etc.); abrogare.
 

agranulocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agranulocyte)

1. (biochimie) globulă albă care are puține granule citoplasmatice și o cantitate limitată de citoplasmă (spre deosebire de granulocit); leucocită negranulată.
 

anihila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. annihiler, lat. annihilare)

1. a zădărnici, a nimici, a anula un efect, o acțiune; a neutraliza.