Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pénétration, lat. penetratio)
1. penetrare, pătrundere, străpungere.
2. arteră de ~ = arteră de circulație care face legătura dintre o localitate și zona înconjurătoare.
3. întrepătrundere a două corpuri sau suprafețe; penetranță.
4. adâncime la care se scufundă o piesă standard într-o probă de bitum sau de unsoare consistentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compénétration)
1. întrepătrundere a senzaţiilor de miros, văz şi auz; sinestezie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. interpénétration)
1. acțiunea de a pătrunde reciproc; penetrare reciprocă sau imbricată; interpenetrare, întrepătrundere.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. indianiste)
1. specialist în indianistică, disciplină care se ocupă cu studiul limbii și al civilizației Indiei de dinaintea penetrației europene; indolog.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Indianistik)
1. disciplină care se ocupă cu studiul limbii şi al civilizaţiei Indiei de dinaintea penetraţiei europene; indologie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pénétrance)
1. penetraţie.
2. (fiz.) efectul pătrunderii liniilor de câmp electric printr-un electrod.
3. (biol.) frecvenţa cu care o genă îşi manifestă efectul fenotipic; frecvența cu care se manifestă o genă.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. penetro, -are „a pătrunde”)