anvelopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enveloppe)

1. înveliș protector din cauciuc al unei camere de aer, al unei roți de vehicul.
2. înveliș al unei mingi (de fotbal, volei etc.).
3. supracopertă.
4. mapă în care se păstrează o carte în timpul cititului.
5. plic.
6. (arte) atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou.

baieu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. boyau)

1. bandaj al roții unei biciclete de curse conținând în anvelopă o cameră subțire de cauciuc.

cameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. camera)

1. încăpere într-un apartament.
2. muzică de ~ = muzică destinată unui număr redus de interpreți.
3. compartiment într-un sistem tehnic (instalație, mașină, aparat).
4. ~ obscură = a) încăpere neluminată sau cu lumină de o anumită culoare, în care se lucrează cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran imaginea răsturnată a unui obiect; ~ fotografică = a) aparat fotografic; b) cameră obscură de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii și transformarea ei în semnale video; ~ de combustie = încăpere a motorului cu ardere internă în care se aprinde amestecul de gaze.
5. tub închis de cauciuc care se umflă cu aer și care se așază pe roată sub anvelopă.
6. balon de cauciuc al unei mingi de sport.
7. adunare parlamentară constituită; organ suprem al puterii de stat.
8. (ec.) instituție având ca obiectiv sprijinirea activității dintr-un anumit domeniu.

cauciuc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caoutchouc)

1. material plastic și rezistent, sintetic sau din latexul unor arbori tropicali, folosit pentru anvelope, tuburi etc.
2. anvelopă (umplută cu aer) care îmbracă roțile automobilelor, bicicletelor etc.

manșon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manchon)

1. accesoriu de îmbrăcăminte, din blană sau din stofă, cu două deschizături laterale în care se țin mâinile pentru a le apăra de frig.
2. piesă cu filet interior cu care se îmbină două țevi; partea lărgită de la capătul unui tub, la îmbinarea acestuia cu alt tub; mufă.
3. bucată de cauciuc introdusă sub anvelopa unei roți pentru a apăra camera în dreptul unei rosături sau al unei găuri a anvelopei.
4. înveliș de protecție în care se îmbracă mânerul unor obiecte.
5. membrană protectoare a seminței, a tulpinii etc.

pneu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pneu)

1. partea de cauciuc din anvelopă și camera cu aer a unei roți de vehicul.

semirigid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. semi-rigide)

1. (tehn.; despre ansambluri) format din piese care se pot mișca sau depărta din poziția inițială; (despre un dirijabil) cu carcasă rigidă și anvelopă flexibilă.