Rezultate principale (Persecuţie):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. persécution, lat. persecutio)
1. urmărire nedreaptă și perseverentă a cuiva, cu intenția de a-i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistență; persecutare.
2. tratament tiranic și crud aplicat continuu unui grup de către o autoritate.
3. mania ~ei = idee fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea.
Rezultate secundare (Persecuţie):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. persécuteur)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. persecuta)
1. acțiunea de a persecuta și rezultatul ei; prigonire, asuprire, persecuție.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. fr. persécutif)
1. care provoacă un sentiment de persecuție.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. izgoni)
1. acțiunea de a izgoni și rezultatul ei; alungare, izgonit.
2. exilare; fugărire; obligare a cuiva să plece.
3. (fig.) determinare a dispariției unui fenomen.
4. (înv.) demitere a unei persoane.