Dictionar

Apela

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. appeler, lat. appellare)

1. intr. a se adresa cuiva cu o rugăminte, a cere ajutorul cuiva, a face apel, a recurge la cineva; a se adresa cuiva cu voce tare (sau într-un mod care atrage atenția); a chema.

2. (înv.) a se adresa unei instanțe judecătorești superioare spre a anula sentința dată de o instanță inferioară; a face apel.

3. tr. (inform.) a rula (un program).

4. a contacta pe cineva prin telefon.

Apelant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appelant)

1. adj. care apelează.

2. adj., s. m. f. (cel) care face un apel (4).

Apelare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. apela)

1. apel.

2. strigare a numelor unor persoane dintr-o colectivitate, spre a verifica prezența lor într-un anumit loc.

3. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivități sau unei persoane.

4. cerere, rugăminte.

5. (jur.) adresare la jurisdicția imediat superioară, spre a schimba sau anula o sentință dată de prima instanță.

Apelație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. appelation)

1. acțiunea de a apela.

2. numire; (rar) chemare.

3. (jur.; înv.) adresare la jurisdicția imediat superioară, spre a schimba sau anula o sentință dată de prima instanță; apel.

4. (prin ext.) adresarea unei reclamații (către cineva).

5. ~ de origine = denumirea unui produs după numele provenienței sale.

6. (var.) apelațiune.

Apelaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appellation, lat. appellatio)

1. denumire, calificare, nume.

2. (jur.) apel.

3. adresare (însoţită de o cerere, de o rugăminte).

Apelativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appellatif, lat. appellativus)

1. (substantiv) comun; nume calificativ.

Capela

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. capeler)

1. a lega o parâmă de un catarg, de o vergă, pentru a le susţine.

Aediculă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. aedicula)

1. (antic.) templu mic; capelă mică.

Anominaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annomination)

1. figură de stil, constând în repetarea unui nume propriu, de obicei de persoană, prin apelativul din care provine prin antonomază.

Baptisteriu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. baptisterium, fr. baptistère)

1. bazin de înot în termele antice.

2. capelă pentru botez în bisericile catolice; bazin la botezul prin scufundare.

Capelan

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cappellano)

1. preot catolic care slujeşte într-o capelă.

Capelanat

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. cappellanato)

1. demnitatea, slujba de capelan.

Capelatură

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. capelage)

1. loc de pe catarg unde se capelează parâmele.

2. ansamblul capetelor parâmelor capelate de catarg.