Rezultate principale (Aperitiv):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. apéritif, lat. aperitivus)
1. I. care deschide apetitul sau pofta de mâncare.
2. II. excitant al poftei de mâncare; mâncare, băutură sau evocare care trezește apetitul; gustare (sau băutură) înainte de masă.
Rezultate secundare (Aperitiv):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. apéritif, lat. aperitivus)
1. I. care deschide apetitul sau pofta de mâncare.
2. II. excitant al poftei de mâncare; mâncare, băutură sau evocare care trezește apetitul; gustare (sau băutură) înainte de masă.
Parte de vorbire: I. s.m. invar, II. s.n. (pl. -uri)
Origine: (fr. anchois)
1. I. pește mic comestibil din familia clupeidelor, de formă alungită, care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic; se conservă în ulei sau în saramură și se consumă în general ca aperitiv.
2. II. pastă preparată din carnea acestui pește, care se servește ca aperitiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entrée)
2. fel de mâncare care se serveşte ca aperitiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bistro)
1. mic local în care se servesc aperitive, băuturi (răcoritoare).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bodega)
1. local mic unde se consumă aperitive şi băuturi (alcoolice).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. flip)
1. băutură preparată dintr-un amestec de zahăr, ouă, vinuri aperitive sau licoroase, caldă sau rece.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hors-d’oeuvre)
1. parte neesenţială, digresiune.