Dictionar

Rezultate principale (Aperitiv):

Aperitiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. apéritif, lat. aperitivus)

1. I. care deschide apetitul sau pofta de mâncare.

2. II. excitant al poftei de mâncare; mâncare, băutură sau evocare care trezește apetitul; gustare (sau băutură) înainte de masă.


Rezultate secundare (Aperitiv):

Aperitiv, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. apéritif, lat. aperitivus)

1. I. care deschide apetitul sau pofta de mâncare.

2. II. excitant al poftei de mâncare; mâncare, băutură sau evocare care trezește apetitul; gustare (sau băutură) înainte de masă.


Anşoa

Parte de vorbire: I. s.m. invar, II. s.n. (pl. -uri)
Origine: (fr. anchois)

1. I. pește mic comestibil din familia clupeidelor, de formă alungită, care trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Atlantic; se conservă în ulei sau în saramură și se consumă în general ca aperitiv.

2. II. pastă preparată din carnea acestui pește, care se servește ca aperitiv.


Antreu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entrée)

1. vestibul (2).

2. fel de mâncare care se serveşte ca aperitiv.


Bistrou

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bistro)

1. mic local în care se servesc aperitive, băuturi (răcoritoare).


Bodegă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bodega)

1. local mic unde se consumă aperitive şi băuturi (alcoolice).


Flip

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. flip)

1. băutură preparată dintr-un amestec de zahăr, ouă, vinuri aperitive sau licoroase, caldă sau rece.


Hors-d’oeuvre

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hors-d’oeuvre)

1. parte neesenţială, digresiune.

2. gustare, aperitiv.