Dictionar

pinacee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pinacées)

1. familie de conifere, cuprinzând arbori rășinoși din specia bradului; abietacee.
 

abietacee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abietacées)

1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
 

abietinee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abiétinées)

1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
 

larice

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. larice, lat. larix, -icis)

1. arbore rășinos din familia pinaceelor, cu frunze căzătoare, aciculare și cu lemn tare și rezistent, foarte prețios; zadă.
2. (var.) lariță, (înv.) larce, (înv.) larici, (înv.) laris, (reg.) lariș, (reg.) larită.
 

STROBILI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. strobilus „con de pin”)

1. „con de pinacee, strobil”.
 

strobiloid

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (gr. strobilos „con de brad” + gr. eidos „formă, aparență”)

1. asemănător cu conul pinaceelor.