Dictionar

Rezultate principale (Pină):

Pină

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. pina)

1. element de coronament la monumentele funerare, în formă de con de pin, sculptat în piatră.


Rezultate secundare (Pină):

Adrenocorticotropină

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. adrenocorticotropin)

1. hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează secreţia substanţei corticale a capsulei suprarenale; corticostimulină.


Albaspină

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. alba spina, it. albaspina)

1. arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, flori albe în bucheţele şi cu fructe comestibile; păducel.


Atropină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atropine)

1. alcaloid din mătrăgună, foarte toxic, cu un efect puternic calmant asupra sistemului nervos.


Campina

Parte de vorbire: s.
Origine: (port. campina)

1. formaţiune de tip savană împădurită, pe nisipuri aluvionare, în Amazonie.


Crepină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crépine)

1. cutie metalică perforată, drept filtru la capătul unei conducte.


Gonadotropină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Gonadotropin)

1. hormon secretat de placentă, cu acţiune asupra ovarelor; gonadostimulină.


Abdica

Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abdiquer, lat. abdicare)

1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.

2. a abandona puterea suverană; a renunţa la tron, la un drept.

3. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.

4. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate.


Abietacee

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abietacées)

1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.

2. (la sg.) plantă din această familie.


Abietinee

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abiétinées)

1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.

2. (la sg.) plantă din această familie.


Ablaut

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Ablaut)

1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.


Acaul, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acaule, lat. acaulis)

1. (bot.) fără tulpină.

2. cu tulpina foarte scurtă sau neaparentă.


Acut, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuţit, pătrunzător.

2. (despre durere) intens, violent.

3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.

4. (despre sunete) înalt, ascuţit.

5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).

6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).