Rezultate principale (Pină):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. pina)
1. element de coronament la monumentele funerare, în formă de con de pin, sculptat în piatră.
Rezultate secundare (Pină):
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. adrenocorticotropin)
1. hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează secreţia substanţei corticale a capsulei suprarenale; corticostimulină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. alba spina, it. albaspina)
1. arbust spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, flori albe în bucheţele şi cu fructe comestibile; păducel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atropine)
1. alcaloid din mătrăgună, foarte toxic, cu un efect puternic calmant asupra sistemului nervos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (port. campina)
1. formaţiune de tip savană împădurită, pe nisipuri aluvionare, în Amazonie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crépine)
1. cutie metalică perforată, drept filtru la capătul unei conducte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Gonadotropin)
1. hormon secretat de placentă, cu acţiune asupra ovarelor; gonadostimulină.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. abdiquer, lat. abdicare)
1. a renunța la puterea pe care o exercită; a demisiona din funcție.
2. a abandona puterea suverană; a renunţa la tron, la un drept.
3. (fig.) a renunţa la ceva, a se resemna.
4. a renunţa la o activitate din cauza greutăţilor întâmpinate.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abietacées)
1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abiétinées)
1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Ablaut)
1. (lingvistică) modificare vocalică într-o rădăcină sau tulpină; alternanță vocalică; apofonie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acaule, lat. acaulis)
2. cu tulpina foarte scurtă sau neaparentă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acutus, it. acuto)
2. (despre durere) intens, violent.
3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.
4. (despre sunete) înalt, ascuţit.
5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).
6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).