Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appétence, lat. appetentia)
1. înclinaţie către ceva; dorinţă, poftă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inappétence)
1. (med.) lipsa poftei de mâncare; anorexie.
2. (fig.) lipsă a dorinței de a face ceva; dezinteres, indiferență.
3. (antonime) apetență, apetit, aviditate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anorexie, gr. anorexia)
1. pierdere a poftei de mâncare; inapetenţă.
2. ~ mintală = repulsie faţă de alimente, însoţită de pierderea totală a poftei de mâncare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dysorexie)
1. perturbare a poftei de mâncare; inapetenţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. inappétence)
1. (med.) lipsa poftei de mâncare; anorexie.
2. (fig.) lipsă a dorinței de a face ceva; dezinteres, indiferență.
3. (antonime) apetență, apetit, aviditate.