Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. placage)
1. placă de lemn prin încleierea mai multor foi de furnir așezate unele peste altele, servind la confecționarea de mobile, panouri etc.
2. îmbrăcăminte de protecție sau cu caracter estetic din piatră, cărămidă, lemn etc. a unui element de construcție, obiect de lemn etc., pentru a le proteja sau a le da un aspect mai frumos.
3. (rugbi) oprirea din acțiune a unui jucător prin imobilizare cu mâinile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-placage)
1. placă din mai multe foi subţiri de lemn suprapuse şi lipite între ele cu fibrele lemnului în sens contrar.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (faianţă)
1. a executa un placaj din plăci de faianţă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. gondoler)
1. tr., intr. (despre o tablă, un placaj) a (se) bomba, a (se) gonfla.
2. tr. a curba unele elemente de mobilă (spătar, braţe).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lambris)
1. placaj de lemn, marmură care acoperă pereţii unei încăperi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marqueterie)
1. procedeu de decorare a mobilelor sau a zidăriei constând în aplicarea pe suprafaţa acestora a unor bucăţi mici de placaj, de fildeş etc. pentru a obţine un decor geometric, floral sau chiar un tablou.
2. lucrare decorativă astfel obţinută.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. okoumé)
1. arbore din Africa ecuatorială, cu lemn roz, pentru contraplacaje.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. silhouette)
1. imagine a unei ființe, a unui lucru etc. care se proiectează ca o umbră pe un fond luminos.
2. desen reprezentând contururile unei ființe, ale unui lucru pe un fond deschis.
3. desen din placaj sau carton pe care sunt fixate țintele la tir.
4. element de decor reprezentând tufișuri, profiluri de case.
6. (fam.) a face ~ = a deveni zvelt, a slăbi.