aplomb
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. aplomb)
Etimologie: (fr. aplomb)
1. îndrăzneală, siguranță în felul de a se comporta, de a vorbi.
2. direcție verticală, verticalitate.
3. poziție și direcție a picioarelor unui animal în raport cu pământul și cu planul median al corpului.