OK
X
apofite
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. apophytes)
1.
plante
de
origine
autohtonă
devenite
antropocore,
ușor
adaptabile
în
culturi.
apofite
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
apophyta
2.
FR
apophytes
3.
EN
apophytes
4.
DE
Apophyten
5.
RU
aпофиты
6.
HU
apofita
ergasioapofite
Parte de vorbire:
s.f. pl.
Etimologie: (lat. ergasioapophyta)
1.
(bot.)
plante
colonizatoare
de
terenuri
cultivate.