Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apophtegme, gr. apophthegma)
1. formulare aforistică memorabilă; maximă, sentinţă, adagiu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apophtegmatique)
1. cu caracter de apoftegmă.
2. despre sau în felul unui apoftegme; sentențios.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. adagium)
1. formulă în general veche, care enunță un adevăr acceptat, un principiu de acțiune sau o regulă juridică; maximă proverbială, sentinţă populară, aforism, apoftegmă, dicton.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apophtegmatique)
1. cu caracter de apoftegmă.
2. despre sau în felul unui apoftegme; sentențios.