Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. pondus, -eris)
1. greutate.
2. (fig.) importanță, valoare.
3. (fiz.) coeficient care afectează fiecare dintre valorile unei mărimi determinate experimental, indicând probabilitatea de obținere a valorii respective.
4. (stat.) numărul unităților existente într-o grupă a unei colectivități, căruia îi corespunde o valoare a variabilei.
5. frecvență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contrepoinds)
1. ceea ce echilibrează sau neutra-lizează o acţiune, o forţă etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aromorphose)
1. (biol.) complex de modificări morfologice cu rol preponderent în procesul evoluţiei filogenetice.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. cerebralism)
1. atitudine care privilegiază soluțiile intelectuale în detrimentul afectivității sau care, într-o operă de artă, preponderează modul de gândire al artistului față de sentimentele sale; raţionalism exagerat; intelectualism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. contenutismo)
1. teorie estetică care acordă mare importanţă conţinutului operei.
2. preponderenţă a conţinutului într-o operă de artă faţă de mijloacele formale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. désindustrializer)
1. a scădea ponderea industriei în economia unei ţări.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dominant)
1. adj. care domină; preponderent.
2. specific, caracteristic; dominator.
3. s. f. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală.
4. nuanţă coloristică sau culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie în culori.
5. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această treaptă.
6. focar de excitaţie puternică, precumpănitor la un moment dat, în activitatea nervoasă superioară.
7. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dominance)
1. caracter, element dominant într-un ansamblu; preponderenţă.
2. (biol.) capacitate a unei gene de a se manifesta fenotipic.