Rezultate principale (Abac):
Abac
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. instrument de calculat din bile care se pot deplasa pe vergele orizontale paralele.
2. tabel sau diagramă care permite rezolvarea rapidă a unor calcule.
3. (matematică) diagramă sau grafic care oferă, prin lectură simplă, rezolvarea aproximativă a unei probleme numerice; nomogramă.
Rezultate secundare (Abac):
Abaca
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
Abacă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Abacterian, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )
1. care este lipsit de bacterii.
Abacteriemic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)
1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
Antitabac
Parte de vorbire: adj. inv.
Origine: (fr. anti-tabac, antitabac)
1. care luptă împotriva consumului de tutun, împotriva fumatului; antitabagic.
2. care distruge mirosul de tutun.
Tabac
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Tabak, fr. tabac, rus., ucr. tabak)
1. s. n. tutun măcinat care se aspiră pe nas.
2. adj. inv. de culoarea tutunului.
Abacă
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)
1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
Antilopă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antilope)
1. mamifer rumegător din ţările calde, cu picioarele lungi şi subţiri şi corpul suplu.
2. pielea tăbăcită a antilopei (1); imitaţie a acestei piei.
Antitabagic, -ă
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (anti- + tabagic)
1. adj. care este (folosit) împotriva tutunului și a fumatului; antifumat, antitabac.
2. s.n. remediu împotriva fumatului.
Baretă 1
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrette)
1. bentiţă (de piele, de pânză) care încheie un pantof.
2. lamelă de metal care se fixează transversal pe o medalie, tabacheră etc.
3. perete de beton (armat) turnat în teren pentru lucrări de fundaţii.
4. pânză cauciucată pe care se implantează ace pentru pieptănatul fibrelor textile.
Bizon
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. bison)
1. mamifer erbivor sălbatic, mare şi puternic, asemănător cu zimbrul.
2. pielea tăbăcită de bizon (1).
Blanc 1
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Blank)
1. piele tăbăcită, suplă şi elastică, (colorată) pentru curelărie, harnaşamente şi articole tehnice.
2. fâşie de material insensibil care protejează capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică.