Rezultate principale (Post):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. poste)
1. loc în care se exercită o anumită activitate; funcție, slujbă.
2. loc în care se găsește un planton, o santinelă (în timpul gărzii), o unitate militară pentru executarea anumitor operații.
3. instalație cuprinzând aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice.
4. ~ sanitar (sau de prim ajutor) = ansamblu de încăperi, mijloace tehnico-sanitare și personal calificat pentru acordarea primelor îngrijiri accidentaților și bolnavilor.
5. categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc.
Rezultate secundare (Post):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. avant-poste)
1. element de siguranţă înaintat al unei trupe în staţionare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compost)
1. îngrăşământ din resturi organice şi compuşi minerali, supuşi unui proces de fermentaţie lentă.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (lat. post festum, după sărbătoare)
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. post-, cf. lat. post „după”)
1. „posterior (în timp şi spaţiu)”.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. post-abortum)
1. desemnează perioada care urmează după avort.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. poste-cléf)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)
1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acropole, gr. akropolis)
1. cetăţuie înăuntrul oraşelor antice greceşti, pe o înălţime şi adăpostind palate, temple.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. aquarium, it. acquario)
1. vas, bazin în care se ţin animale şi plante acvatice.
2. sală, clădire care îl adăposteşte.
3. instituţie ştiinţifică specializată în studiul animalelor acvatice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aero- + cartofilie)
1. marcofilie care se ocupă cu ştampilele aplicate pe trimiterile poştale pe calea aerului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérophilatélie)
1. ramură a filateliei care se ocupă cu colecţionarea şi studierea mărcilor poştale destinate aviaţiei.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aérophilatéliste)
1. cel care se ocupă cu aerofilatelia.
2. persoană care colecționează timbre destinate sau tranzitate de poșta aeriană (par avion).