Dictionar

Aprehensiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appréhension, lat. apprehensio)

1. teamă vagă, nedesluşită, cauzată de presupunerea posibilităţii unui pericol.


Aprehensiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appréhensif)

1. care exprimă, trădează aprehensiune; care simte aprehensiune; timid; neîncrezător.