Dictionar

prezumție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. présomption, lat. praesumptio)

1. părere întemeiată pe fapte aparente; presupunere; supoziție.
2. (jur.) recunoaștere a unui fapt ca autentic până la proba contrară.
3. părere prea bună despre sine; înfumurare, aroganță, infatuare.
 

prezumțiozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. presumntuosità)

1. înfumurare, aroganță; prezumție.
 

suspiciona

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după it. sospicciare, lat. suspicere)

1. a avea, cu privire la cineva sau ceva, o opinie, o prezumție nefavorabilă, dar nesigură și amestecată cu îndoială; a suspecta.
2. (var.) (înv.) a suspiționa.