Parte de vorbire: s.
Origine: (aproviziona)
1. acţiunea de a (se) aproviziona.
2. serviciu într-o întreprindere sau instituţie care se ocupă cu aprovizionarea (1).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (autoaproviziona)
1. acțiunea de a se autoaproviziona și rezultatul ei; (rar) autoaprovizionat.
2. aprovizionare prin mijloace proprii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. édile, lat. aedilis)
1. magistrat roman care se ocupa cu îngrijirea edificiilor, cu aprovizionarea, organizarea jocurilor etc.
2. consilier comunal într-un oraş mare cu probleme de edilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. escale)
1. staţionare temporară a unei (aero)nave pentru aprovizionare, control, reparaţie, pentru debarcarea sau îmbarcarea călătorilor etc.; (p. ext.) oprire.
2. port, localitate unde se face această oprire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. faktoriia)
1. agenţie a unei case comerciale europene într-o ţară străină (în colonii).
2. punct pentru cumpărarea vânatului de la vânători şi pentru aprovizionarea acestora cu unelte, materiale etc. în regiunile nordice depărtate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intendance, it. intendenza)
1. (în trecut) serviciu de aprovizionare a unităţilor armatei.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. logisticien)
1. profesionist în logistică; persoană care organizează mijloacele și metodele de transport, manipulare sau aprovizionare, necesare pentru desfășurarea unei activități.
2. specialist în logistică, logică simbolică sau matematică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. station, lat. statio)
2. punct de oprire, staționare a vehiculelor de transport public pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor, încărcarea sau descărcarea mărfurilor etc.
3. așezământ, instituție pentru efectuarea unor cercetări științifice, bazate pe observarea anumitor fenomene.
4. punct geodezic din care se fac observații.
6. ~ de benzină = punct de aprovizionare cu combustibil, ulei și apă a autovehiculelor.
7. loc de unde se fac emisiuni radiofonice, de televiziune etc.
8. ~ electrică = ansamblu de instalații electrice la colectarea energiei electrice de la surse, la transformarea și distribuția ei.
9. ~a planetelor = poziție pe traiectoria aparentă a planetelor pe cer când acestea par nemișcate pentru un timp.
10. ~ spațială (sau cosmică) = satelit artificial sau vehicul cosmic plasat pe o orbită în jurul Pământului, servind ca laborator sau observator extraatmosferic ori ca rampă de lansare spre alte planete.