Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. probabilisme)
1. concepție potrivit căreia nu se poate stabili cu certitudine dacă un enunț este adevărat sau nu, ci se poate distinge doar un oarecare grad de probabilitate.
2. caracterul probabil, statistic al fenomenelor și proceselor sociale.
3. principiu moral potrivit căruia atunci când există un conflict între o normă și libertate, o acțiune contra normei este permisă dacă ea se desfășoară conform unei opinii probabile.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. équiprobabilisme)
1. orientare probabilistă care încearcă să găsească echilibrul între probabilism și rigorism și care susţine că dintre două opinii morale una trebuie urmată, dacă este cel puţin la fel de probabilă ca şi opinia contrară.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. équiprobabilisme)
1. orientare probabilistă care încearcă să găsească echilibrul între probabilism și rigorism și care susţine că dintre două opinii morale una trebuie urmată, dacă este cel puţin la fel de probabilă ca şi opinia contrară.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. probabiliorismo)
1. orientare etică potrivit căreia din două opinii morale trebuie urmată numai aceea care este mai probabilă; probabilism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. probabiliste)
1. (adept) al probabilismului.
2. I. care ține de probabilism; propriu probabilismului; probabilistic.
3. care utilizează teoria probabilității.
4. II. matematician specialist în calculul probabilităţilor.