probațiune
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. probation, lat. probatio)
Etimologie: (fr. probation, lat. probatio)
1. (jur.) acțiunea de a proba; dovedire; dovadă.
2. timp pentru noviciat.
3. (justiție) perioadă în care o persoană condamnată plasată în afara sistemului penitenciar trebuie să respecte obligațiile de asistență și control.