Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. prohiber, lat. prohibere)
1. a interzice (vânzarea, importul sau exportul unor mărfuri).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prohibition, lat. prohibitio)
1. interdicţie.
2. măsură prin care statul interzice producţia, circulaţia sau comercializarea anumitor produse.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prohibitionnisme)
1. curent, atitudine favorabilă prohibiţiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prohibitionniste)
1. (susţinător) al prohibiţionismului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prohibitif)
1. care aplică prohibiţia; prohibitoriu.
2. care exprimă o interdicţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prohibitoire)
1. (jur.; la romani) edict ~ = edict prin care preotul interzicea anumite lucruri; prohibitiv.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. braconner)
1. a vâna, a pescui ilegal (fără permis, în perioade prohibite).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contrebande)
1. trecere clandestină peste graniţă a unor obiecte, mărfuri sau valori prohibite ori sustrase de la plata taxelor vamale; (p. ext.) marfa transportată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prohibitif)
1. care aplică prohibiţia; prohibitoriu.
2. care exprimă o interdicţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prohibitoire)
1. (jur.; la romani) edict ~ = edict prin care preotul interzicea anumite lucruri; prohibitiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prohibitionnisme)
1. curent, atitudine favorabilă prohibiţiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. prohibitionniste)
1. (susţinător) al prohibiţionismului.