Dictionar

Rezultate principale (Promontoriu):

Promontoriu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. promontorium, fr. promontoire)

1. fâşie de uscat înaltă şi abruptă care înaintează în mare; cap.

2. proeminenţă osoasă.

3. proeminenţă formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară şi osul sacru.


Rezultate secundare (Promontoriu):

Cap 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cap)

1. promontoriu.

2. direcţie de deplasare a unei (aero)nave.


Finister

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. Finisterre - promontoriu situat în nord-vestul Spaniei; nume derivat din lat. finis terrae „sfârșitul pământului”)

1. elevație de pământ care avansează în mare; cap, promontoriu.