Rezultate principale (Promontoriu):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. promontorium, fr. promontoire)
1. fâşie de uscat înaltă şi abruptă care înaintează în mare; cap.
3. proeminenţă formată de unghiul dintre ultima vertebră lombară şi osul sacru.
Rezultate secundare (Promontoriu):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cap)
1. promontoriu.
2. direcţie de deplasare a unei (aero)nave.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. Finisterre - promontoriu situat în nord-vestul Spaniei; nume derivat din lat. finis terrae „sfârșitul pământului”)
1. elevație de pământ care avansează în mare; cap, promontoriu.