Dictionar

proză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prose, lat. prosa)

1. mod de exprimare care nu este supus regulilor de versificație; scriere în acest mod.
2. manieră de exprimare specifică unui autor, unei școli, unei ere, unui mediu; ansamblul de texte care caracterizează această manieră.
3. totalitatea operelor în proză ale unui scriitor, ale unui popor etc.
4. operă scrisă de cineva, marcată de personalitatea sa.
5. (fig.) platitudine, banalitate, fapt comun.
 

prozaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. prosaïque, lat. prosaicus)

1. specific prozei; prozastic (2).
2. (fig.) lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; comun, vulgar.
 

prozaism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prosaïsme)

1. caracterul a ceea ce este prozaic; (p. ext.) platitudine, banalitate.
 

prozaist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Prosaist, engl. prosaist)

1. persoană care scrie proză; prozator.
2. (antonime) poet, versificator.
 

prozaiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. prosaïser)

1. a da un caracter prozaic.
 

prozapodoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. prosapodose, gr. prosapodosis)

1. (retorică) figură de stil care constă în adăugarea la argumentație a unei probe scurte care s-o întărească; epanadiploză.
2. (var.) prosapodoză.
 

prozastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. prosastico)

1. referitor la proză; scris în proză.
2. prozaic.
 

apolog

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apologue, lat. apologus, gr. apologos)

1. scurtă povestire (în proză) cu intenții moralizatoare.
 

caragialism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (/I.L./ Caragiale + -ism)

1. fenomenul Caragiale, ale cărui comedii, unice prin timbrul originalității inimitabile, ca și proza de umor și satiră, valorifică spiritul, ironia amicală sau mușcătoare până la sarcasm, satirizând moravuri politice și de familie.
 

centon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. centon)

1. lucrare în versuri sau în proză din fragmente de la diferiți autori.
2. lucrare, operă fără originalitate; plagiat.
 

colană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. collana)

1. culegere de poezii sau de proză cu temă comună.
 

crepuscular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. crépusculaire)

1. referitor la crepuscul.
2. slab luminat, abia vizibil.
3. (despre un curent poetic din literatura italiană de la începutul sec. XX) care manifesta predilecție pentru tonurile mijlocii, pentru vagul culorii, pentru o banalitate ostentativă și un prozaism voit al expresiei.
4. (despre animale) care este activ după apusul Soarelui.
 

epanadiploză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. epanadiplosi, gr. epana- diplosis)

1. figură retorică constând în reluarea unui cuvânt sau grup de cuvinte de la începutul unei unități sintactice sau metrice la sfârșitul ei; epanastrofă; prozapodoză; rediție2.