arbore-Dicti0nar.ro electronic

Arbore

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arbor)

2. ~le vieţii = a) arbore decorativ, cu tulpina piramidală şi frunze verzi, solzoase; tuia. b) (fig.) schemă reprezentând evoluţia omului de-a lungul vieţii; ~ genealogic = reprezentare grafică, ca un arbore, a legăturilor de rudenie dintre membrii unei familii sau grup de familii înrudite.

3. catarg.

4. axă care transmite o mişcare de rotaţie diferitelor organe ale unei maşini.

5. (mat.) structură de date în care fiecare conţine puncte de referinţă la celelalte.

6. (inform.) graf orientat, aciclic.

Arbore în picioare

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT arbor stans

2. FR arbre sur pied

3. EN standing tree

4. DE stehender Baum

5. RU стоячее дерево; древостой

6. HU lábon álló fa

Arbore tăiat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT arbor caesa; lignum caesum

2. FR arbre coupe

3. EN lumber; cut down timber

4. DE gefälltes Holz; geschlagener Baum

5. RU срубленное дерево

6. HU fa, döntött fa

Arborescent

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT arborescens; arboreus

2. FR arborescent

3. EN arborescent; tree-like

4. DE baumähnlich; baumartig

5. RU деревовидный

6. HU faszerű, fakinézésű, fa alakú

Arborescent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arborescent, lat. arborescens)

1. cu aspect şi consistenţă de arbore.

2. (tehn.) ramificat.

Arborescenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arborescence)

1. stare a unei plante arborescente.

2. formă arborescentă.

Arboret

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. arboretum)

1. s. n. teren plantat cu numeroase specii de arbori şi arbuşti şi destinat studiului condiţiilor lor de dezvoltare.

2. s. m. partea superioară a unui catarg.

Acacia

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. acacia)

1. arbore sau arbust (sub)tropical din familia leguminoaselor, cu frunzele în foliole fine şi cu flori galbene sau albe, mirositoare.

Acaju

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acajou, port. acaju)

1. s. m. arbore tropical din America şi Africa, cu lemnul foarte rezistent, maro-roşcat; mahon.

2. adj. inv., s. n. (de) culoarea acestui lemn.

Aerotaxaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Aerotaxis)

1. metodă de determinare a elementelor caracteristice ale arboreturilor prin observare directă sau cu ajutorul fotogramelor aeriene.

Alburn

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. alburno, lat. alburnum)

1. strat lemnos situat între scoarţa unui arbore şi inima lui.

2. totalitatea inelelor anuale externe, de culoare mai deschisă, ale lemnului secundar al arborilor cu lemnul tare.

Ambielaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embiellage)

1. ansamblu format din bielele unui motor cu arborele cotit.

Araucaria

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. araucaria)

1. inv. arbore din America de Sud şi Australia, cultivat la noi ca plantă decorativă de apartament; pin-de-Chile.