Dictionar

Rezultate principale (Publicaţie):

Publicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. publication, lat. publicatio)

1. ceea ce este tipărit (carte, revistă, ziar etc.); tipăritură.

2. acţiunea de a aduce un act juridic la cunoştinţa publică.


Publicaţie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT publicatio

2. FR publication

3. EN publication

4. DE Publikation; Herausgabe; Bekanntmachung

5. RU публикaция; издaние

6. HU publikáció, közlemény


Rezultate secundare (Publicaţie):

Almanah

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almanach, lat. almanachus)

1. publicaţie anuală care, pe lângă indicaţii astronomice şi meteorologice, cuprinde date diverse, texte literare şi artistice etc.

2. publicaţie periodică cu articole dintr-un anumit domeniu de activitate.


Anale

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. annales)

1. scriere istorică în care evenimentele sunt consemnate an de an.

2. publicaţie ştiinţifică periodică.


Anuar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annuaire)

1. publicaţie periodică conţinând date statistice asupra unei întreprinderi, instituţii etc.

2. publicaţie anuală a unei instituţii ştiinţifice.


Anunţ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. fr. annonce)

1. înştiinţare, aviz prin care ceva este făcut cunoscut publicului, verbal sau în scris.

2. text, publicație care anunță ceva.

3. comunicat publicitar într-un organ de presă.

4. (la jocul de cărți) declarație de intenție.

5. (radio, TV) text care precede un program și servește drept titlu sau rezumat al acestuia.


Articol

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. articulus, it. articolo, fr. article)

1. expunere într-o publicaţie periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare.

2. subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc.

3. diviziune a unui buget, a unui plan financiar.

4. obiect de comerţ.

5. parte de vorbire flexibilă, care însoţeşte substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit.

6. fiecare dintre fragmentele diferitelor părţi ale corpului crustaceelor, insectelor şi acarienilor.

7. fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal.

8. (inform.) element logic al unei înregistrări dintr-un fişier, cea mai mică unitate de informaţie utilă prelucrată de un program.


Bibliografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bibliographie)

1. ramură a bibliologiei care se ocupă cu studiul tipăriturilor, al ediţiilor de opere literare, cu descrierea, aprecierea, sistematizarea şi răspândirea publicaţiilor.

2. listă a scrierilor care se referă la o anumită problemă.

3. material informativ asupra unei probleme.

4. totalitatea operelor unui autor.

5. listă, publicaţie (periodică) cuprinzând titluri recent apărute.