Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. puna)
1. semideşert rece în Anzi, la mari altitudini, cu o vegetaţie rară, din smocuri de graminee şi boschete de arbuşti spinoşi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. Punalua/familie/)
1. a doua treaptă în evoluţia familiei primitive, în care era interzis incestul între generaţii.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. embrayer)
1. a cupla, prin intermediul unui ambreiaj, un motor cu mecanismul pe care trebuie să îl pună în mişcare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. analyser)
1. a cerceta un lucru, un fenomen etc. descompunându-l în elementele lui componente.
2. a identifica compoziţia unei substanţe.
3. a examina cu atenţie în vederea unor concluzii documentate.
4. a examina un text (gramatical, literar, stilistic etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aposiopèse, gr. aposiopesis)
1. reticenţă; întrerupere a vorbirii.
2. figură de stil constând în întreruperea unei propoziţii sau fraze din cauza grabei, ori pentru că interlocutorul poate înţelege singur ce ar mai urma să se spună.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auguste, lat. augustus)
1. (ca epitet dat monarhilor sau membrilor familiilor princiare) preamărit, slăvit.
2. (fig.) maiestuos, măreţ, impunător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. autoritaire)
1. care uzează de autoritatea sa, care urmăreşte să-şi impună voinţa.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. autoritarisme)
1. caracter, comportament al unei persoane autoritare, care iubește să-și impună voința altora; atitudine autoritară.
2. sistem politic care preconizează autoritatea absolută; sistem politic autoritar.
3. (politică) tendință a unui guvern autoritar, a unui regim deosebit de puternic.