Dictionar

Rezultate principale (Puncta):

Puncta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. pointer)

1. a însemna, a presăra (o suprafaţă) cu puncte.

2. (tehn.) a marca o piesă cu ajutorul punctatorului.

3. (fig.) a sublinia, a scoate în evidenţă, a accentua.

4. (sport) a obţine puncte într-o întrecere; a înregistra punctele unei partide.


Rezultate secundare (Puncta):

Contrapuncta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. contrappuntare)

1. tr. a tigheli (stofe, ţesături) pe ambele feţe.

2. (fig.) a construi pe mai multe planuri paralele individualizate, situaţii, imagini corespondente; a face corespundă.

3. intr. (muz.) a folosi tehnica contrapunctului.


Depuncta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + puncta)

1. a reduce, în funcţie de erori, punctajul unui candidat sau concurent la o competiţie, la un examen.


Punctaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. pointage)

1. notaţie în puncte a rezultatelor obţinute la o întrecere (sportivă etc.) în vederea sublinierii unui clasament; totalitatea punctelor obţinute.

2. însemnare a punctelor mai importante ale unei expuneri, ale unui plan etc.


Punctat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT punctatus; punctifer; punctuatus

2. FR ponctué; pointillé; grivelé; piqueté

3. EN punctate; dotted

4. DE punktiert; gepunktet

5. RU пунктировaнный; крaпчaтый

6. HU pontozott


Punctator

Parte de vorbire: s.
Origine: (puncta + -tor)

1. unealtă de oţel cu vârf conic, cu ajutorul căreia se marchează piesele; chernăr.


Punctaveraj

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. point-average)

1. (sport) raportul dintre punctele marcate şi cele primite.


Bacanal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)

1. adj. de bacanală.

2. (fig.) orgiastic.

3. s. f. sărbătoare cu muzică şi dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.

4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.

5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică şi romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică şi sonoritate amplă.


Bramă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brame)

1. semifabricat de oţel, cu secţiune dreptunghiulară şi muchiile rotunjite, având suprafaţa striată sau punctată.


Chernăr

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kerner)

1. (tehn.) punctator.

2. vârf de centrare la o maşină-unealtă.


Criterium

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. critérium, lat. criterium)

1. cursă ciclistă cu sistem special de punctaj.

2. (prin ext.) eveniment sportiv care este folosit pentru a sorta și clasifica în prealabil concurenții.


Departaja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. départager)

1. tr. a pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii.

2. tr., refl. a (se) distanţa ca punctaj într-un clasament.


Depuncta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (de1- + puncta)

1. a reduce, în funcţie de erori, punctajul unui candidat sau concurent la o competiţie, la un examen.