acidula

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. aciduler)

1. a adăuga o cantitate de acid; a da unei soluții proprietățile unui acid.
2. a da un gust acrișor unei băuturi; a da aciditate unui lichid.

acidulare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acidula)

1. acțiunea de a acidula; înăcrire a unui lichid; acidizare, acidulat.

acidulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (acidula)

1. (despre alimente, soluții etc.) care a primit un adaus (mic) de acid; acrit ușor.

acidizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. acidisation)

1. acțiunea de a acidula, de adăugare a unei cantități de acid într-o soluție, lichid et cetera; acidulare.

chefir

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kéfir, rus. kefir)

1. produs lactat dietetic din lapte acidulat cu un ferment vegetal.

litostereotipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lithostéréotypie)

1. gravură pe piatră obținută prin acidularea pietrei litografice.

pepsi-cola

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. pepsi-cola, n. com.)

1. / pépsi s. n. băutură răcoritoare puternic acidulată, care conține esență de cola și pepsine.

sifona

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. siphonner)

1. a transvaza un lichid cu ajutorul unui sifon.
2. a trece un lichid dintr-un vas în altul cu ajutorul unui sifon.
3. a acidula un lichid cu bioxid de carbon.
4. (figurat) a goli.
5. a fura, a sustrage.

înăsprire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. înăspri)

1. acțiunea de a (se) înăspri; înrăutățire, agravare; încordare, ascuțire; înăsprit.
2. asprire la pipăit.
3. dobândire a unei expresii severe de către trăsăturile feței; severitate; necomunicativitate.
4. închidere a unei culori.
5. încordare a relațiilor dintre oameni; agravare a unui conflict.
6. înrăutățire a situației.
7. răcire a vremii.
8. răgușire a glasului.
9. scrobire a unei rufe.
10. (expr.) ~a vinului = moment în care mustul capătă un gust acidulat datorită fierberii.
11. (var.) (înv.) năsprire.