Dictionar

Rad

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. rad)

1. unitate de măsură a dozei de radiaţii, echivalentă cu o energie de 100 de ergi, absorbită de 1 g de substanţă iradiată.


-GRAD

Parte de vorbire: sufix
Origine: (fr. -grade, cf. lat. gradus „mers, treaptă”)

1. „mers, mergător, treaptă”.


Decigrad

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décigrade)

1. unitate subdivizionară de măsură, a zecea parte dintr-un grad.


Farad

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. farad)

1. unitate de măsură pentru capacitatea electrică, capacitatea unui conductor al cărui potenţial este de un volt, cu o sarcină de un coulomb.


Ghebă de brad

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Lepiota clypeolaria

2. FR lépiote en boucliers

3. EN fragrant Agaric

4. DE Wolliggestiefelter Schirmling; Schild-Schirmling

5. RU лепиотa щитковaя

6. HU gyapjas őzlábgomba


Hidrograd

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Hydrograd)

1. unitate de măsură a variaţiei nivelului apelor curgătoare egală cu a zecea parte din amplitudinea maximă.


Mături de vrăjitoare la brad

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Melampsorella caryophyllacearum

2. FR „dorge” ou „chaudron” du sapin

3. EN witches’ brooms of fir

4. DE Hexenbesen der Tanne; Tannenkrebspilze; Rädertannen

5. RU „ведьминые метлы” пихты; пожелтение и опaдениехвои пихты

6. HU fenyőtűpusztulás


Abandona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.

2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.

3. a părăsi, a renunţa definitiv la ceva.

4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.

5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.

6. a neglija, a lăsa în voia...

7. a înceta de a utiliza.

8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.

9. a se încrede, a se preda.

10. a se neglija.

11. a-și pierde curajul.

12. (intr.) a se retrage dintr-o competiţie.


Abcedografie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abcédographie)

1. (med.) radiografie a unui abces după puncţie, evacuare sau injecţie cu aer.


Abietacee

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abietacées)

1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.

2. (la sg.) plantă din această familie.


Abietin

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abiétine)

1. substanţă răşinoasă extrasă din lemnul de brad, sub formă de cristale incolore, solubile în apă şi alcool; coniferină.

2. substanță rășinoasă, extrasă din terebentina de Strasbourg sau balsamul de Canada, capabilă se cristalizeze.


Abietinee

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. abiétinées)

1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.

2. (la sg.) plantă din această familie.


Abilita

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. habilitieren, lat. habilitare)

1. a conferi dreptul de a practica o anumită profesiune, în urma unui examen sau concurs.

2. a conferi un anumit titlu, grad etc.; a face apt; a împuternici.