radio

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. radio, germ. Radio)

1. s.n. mijloc de comunicare prin radiodifuzare, caracterizat prin utilizarea sunetului fără imagine, spre deosebire de ziare (comunicare scrisă) și televiziune (comunicare prin sunet și imagine).
2. instalație de transmitere și de recepție a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparat de emisie și de recepție folosit în acest scop.
3. sistemul și activitatea de difuzare a programelor prin radio.
4. instituție care dirijează problemele referitoare la radio.
5. adj. inv. referitor la radioreceptoare.
6. referitor la emisiunile difuzate prin radio.
7. referitor la radiația electromagnetică.
8. ~casetofon = aparat care încorporează un radioreceptor și un casetofon.
9. ~navigant = radiotelegrafist îmbarcat la bordul unei aeronave sau nave.
10. ~-pirat = post de radio clandestin.
11. aparat de ~ = aparat de recepție radiofonică; radioreceptor.
12. operator-~ = operator specializat în transmisiile de radio.
13. post de ~ = post de emisiune radiofonică.
14. mini~ = aparat de radio de dimensiuni reduse.

miniradio

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. miniradio)

1. aparat de radio de dimensiuni reduse.

RADIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. radius „rază”)

1. „rază, radiație, energie radiantă”.

radio-pirat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radio-pirate)

1. stație particulară de radiodifuziune, instalată fără autorizație pe un vas ancorat la limita apelor teritoriale ale unei țări.

radioactiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. radioctif, germ. radioaktiv)

1. (despre elemente) care prezintă radioactivitate.
2. referitor la radioactivitate.

radioactivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radioactivité, germ. Radioaktivität)

1. proprietate a unor elemente de a emite, prin dezintegrare spontană, radiații corpusculare și electromagnetice.

radioaliniament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radioalignement)

1. dispozitiv electromagnetic care permite unui navigator să fie ghidat de-a lungul unui ax.

abcedografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abcédographie)

1. (med.) radiografie a unui abces după puncție, evacuare sau injecție cu aer.

acrosteoliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acro-ostéolyse)

1. (med.) osteoliză în extremități.
2. (med.) distrugere a falangelor distale ale degetelor de la mâini sau de la picioare, cel mai adesea bilaterală.
3. (med.) imagine radiografică de transparență osoasă centrală sau marginală, cu limite șterse sau nete.

actinide

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. actinides, germ. Aktiniden)

1. grupă de elemente radioactive cu proprietăți analoage actiniului.

actinifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actinifère)

1. care produce emanații radioactive.

actiniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actinium)

1. element chimic radioactiv din minereurile de uraniu.

activitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acțiune, ocupație.
2. situație a unui ofițer care face parte din cadrele active ale armatei.
3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanțe radioactive.
4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacție.
5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanțe, erupții etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.