Dictionar

Rezultate principale (Aret):

Aret

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrêt)

1. poziţie a unui câine de vânătoare când simte sau vede vânatul.

2. câine de ~ = câine de vânătoare dresat pentru a aduce vânatul doborât.


Rezultate secundare (Aret):

Actor-cântăreț

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (actor + cântăreț)

1. actor care, în timpul unui spectacol, cântă din gură sau la un instrument.


Actor-dansator-cântăreț

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (actor + dansator + cântăreț)

1. actor care, în timpul unui spectacol, dansează, cântă din gură sau dintr-un instrument; artist total.


Areta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. arrêter)

1. a ponta3 (I).


Cabaret

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. cabaret)

1. local de petrecere în care este prezentat un spectacol și unde clienții pot servi mâncăruri și băuturi, pot dansa etc.; bar.


Caret

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caret)

1. broască ţestoasă comestibilă, din mările calde.


Jaret

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jarret)

1. articulaţie a picioarelor dinapoi ale unui patruped, între gambă şi fluier.


Abate (1)

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. abbate, lat. abbas,-atis, fr. abbe)

1. superior al unei abaţii.

2. superiorul unei mănăstiri catolice (similar cu stareţul sau egumenul unei mănăstiri ortodoxe).

3. preot, cleric la catolici.

4. prior.


Abaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. abbazia)

1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.

2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.

3. mănăstire catolică unde se află această instituție.

4. stăreție.

5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.


Abil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.

2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.

3. (fig.) care dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.

4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.

5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.


Abjecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.

2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.

3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.

4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.

5. (var. înv.) abjecțiune.

6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.


Aed

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aède, gr. aoidos)

1. (în Grecia antică) poet-cântăreţ care îşi recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.

2. (prin ext.) scriitor talentat.


Album

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. album)

1. volum special legat în care se păstrează fotografii, ilustrate, mărci poştale etc.

2. caiet în care se scriu versuri, maxime.

3. carte mare cuprinzând ilustraţii, fotografii etc.

4. colecţie de melodii ale unui cântăreţ, ale unei formaţii pe un singur disc.