areta-Dicti0nar.ro electronic

areta

Parte de vorbire: vb. intr.
Etimologie: (fr. arrêter)

1. (despre câini de vânătoare) a rămâne pe loc imediat ce zărește sau simte vânatul; a aținti, a poanta.

caretă

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (rus. карета)

1. trăsură elegantă, cu patru roți, închisă; cupeu.
2. (var.) (reg.) carâtă.

margaretă

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (germ. Margerite, fr. marguerite)

1. plantă erbacee decorativă perenă, cu floare galbenă la mijloc și cu petale albe pe margini.

șaretă

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. charrette)

1. trăsură mică, ușoară, cu două roți, cu două sau patru locuri, trasă de un cal; cabrioletă.

țigaretă

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (germ. Zigarette)

1. țigară.
2. tub mic de chihlimbar, de os etc. în care se introduce țigara spre a fi fumată; țigaret.

cabrioletă

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. cabriolet)

1. trăsură ușoară, cu două roți; șaretă.

decupat 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. découpé)

1. tăiat dintr-un întreg; din care s-a tăiat o parte.
2. pantofi ~ți = pantofi fără ștaif, numai cu o baretă.

faeton 1

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. phaéton)

1. trăsură elegantă, înaltă și ușoară, deschisă, pe arcuri, cu o singură banchetă, trasă de un cal.
2. șaretă cu patru roți și cu capotă pentru scaunul din față.
3. autoturism asemănător cu o trăsură.

minaret

Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. minaret, germ. Minarett)

1. turn înalt al unei moschei, prevăzut cu un foișor sau cu un balcon, de unde muezinul cheamă credincioșii la rugăciune.
2. turn asemănător cu cel descris mai sus, folosit ca element decorativ al unei clădiri.
3. (înv.) minare, minarea.
4. (var.) minaretă.

ponta 3

Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. pointer)

1. intr. (despre câini) a se opri în loc pentru a adulmeca vânatul; a areta.
2. tr. a ținti (un animal) cu privirea pentru a-l prinde.

țigară

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (germ. Zigarre)

1. mic sul din hârtie umplut cu tutun, care se fumează; țigaretă.