Parte de vorbire: vb.
Origine: (re1- + aduce)
1. a aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (readuce)
1. acțiunea de a readuce și rezultatul ei; aducere din nou la locul sau starea anterioară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apocatastase, gr. apokatastasis)
1. readucere la un stadiu anterior.
2. (la stoici şi unii mistici) reconstituire a unor situaţii iniţiale de provenienţă originară.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. décongélation)
1. acțiunea de a decongela și rezultatul ei; decongelare.
2. faptul de a readuce, prin încălzire progresivă, un corp înghețat la starea sa inițială.
4. (antonime) congelare, congelație.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Intentionalismus)
1. concepţie etică formalistă care susţine că orice activitate trebuie judecată numai după intenţiile urmărite şi nu după rezultatul ei.
2. sistem de gândire care readuce totul la intenționalitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. paulicien)
1. membru al unei secte maniheene creştine din sec. VII-X, bazată exclusiv pe Noul Testament, care pretindea a readuce creştinismul la simplitatea evanghelică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. rappel)
1. readucere la poziția inițială a unei piese, a unui sistem tehnic.
2. (mar.) semnal de goarnă pentru rechemarea abordorilor pătrunși pe o navă a adversarului.
3. (alp.) manevră de coardă care asigură coborârea celor mai dificile pasaje cu maximum de securitate.
4. reînnoire a unui vaccin; repetare a unei manifestări sau a unei intervenții.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réhabiliter)
1. tr., refl. a(-și) restabili buna reputație, onoarea, prestigiul știrbit.
2. tr. (jur.) a face o reabilitare.
3. a readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice.
4. refl. (arg.; despre elevi) a-și îndrepta situația școlară, obținând o notă bună, după note insuficiente.