Dictionar

 

realizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réalisable)

1. care poate fi realizat.
 

realizabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. réalisabilité)

1. caracter realizabil, caracterul a ceea ce se poate face, realiza.
2. (anton.) irealizabilitate.
 

realizant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réalisant)

1. (mat.) discriminant.
 

realizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (realiza)

1. acțiunea de a (se) realiza.
2. lucru realizat.
3. creație, operă de artă, științifică etc.
4. reușită, succes.
 

realizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réalisateur)

1. (cel) care realizează.
 

abatiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abattis)

1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcați cu vârful spre inamic.
 

acceptanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. acceptance)

1. fază a unui dialog, a unei relații interpersonale, realizată pe baza încrederii, ori a consensului de idei; accepție.
 

acordaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accordage)

1. acordare a unui instrument muzical.
2. realizare a unui echilibru sonor în cadrul unui ansamblu muzical.
 
 

afacerism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affairisme)

1. practică constând în realizarea de profituri personale.
 

afișist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. affichiste)

1. artist care creează afișe publicitare.
2. desenator specializat în realizarea de afișe publicitare.