Dictionar

recidiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. récidiver)

1. (despre o boală) a se manifesta din nou după vindecare; a reveni.
2. a săvârși o recidivă (2).
 

recidivă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. récidive)

1. reapariție, revenire a unei boli după vindecare; reîmbolnăvire.
2. (jur.) repetare de către cineva a aceleiași greșeli, infracțiuni.
 

recidivant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. récidivant)

1. care recidivează, care reapare; care constituie o recidivă sau care dă naștere unei recidive; recidivist.
 

cardiopatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cardiopathie)

1. (med.) denumire generică a afecțiunilor cardiace.
2. (med.) ~ congenitală = boală cardiacă caracterizată prin malformații ale inimii care apar în timpul formării acesteia, în timpul vieții intrauterine (nu este neapărat ereditară și poate corespunde unui accident izolat care nu va recidiva).
 

recidivant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. récidivant)

1. care recidivează, care reapare; care constituie o recidivă sau care dă naștere unei recidive; recidivist.
 

recidivist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. récidiviste)

1. (cel) care săvârșește o recidivă (2).
 

reșută

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rechute)

1. reapariție a simptomelor unei boli infecțioase în timpul convalescenței; recidivă (2).
2. (fig.) recădere (în aceeași greșeală).
 

recidiv, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (lat. recidivus, germ. rezidiv)

1. care se îmbolnăvește ușor din nou.
2. care săvârșește o recidivă; recidivist.