Dictionar

Rezultate principale (Recomanda):

Recomanda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. recommander)

1. tr. a sfătui, a îndemna (la ceva); a prescrie, a indica (ceva).

2. a-și da o părere favorabilă (despre cineva sau ceva).

3. a propune, a indica pentru un post.

4. a face prezentările.

5. refl. a se prezenta (cuiva); a face cunoștință.

6. a se da drept (cineva).


Rezultate secundare (Recomanda):

Precomandă

Parte de vorbire: s.
Origine: (pre- + comandă)

1. comandă prealabilă.


Recomandabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. recommandable)

1. care se poate recomanda; indicat, potrivit.


Recomandare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. recomanda)

1. acțiunea de a (se) recomanda și rezultatul ei; prezentare, recomandație.

2. (înv.) recomândare.


Recomandat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. recommandé)

1. (despre scrisori; şi s. f.) francat cu o taxă specială, pentru a se remite destinatarului sub semnătură.


Recomandaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. recommandation)

1. recomandare elogioasă cuiva sau ceva; sfat.

2. prescripţie medicală.


Ampeloterapie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ampélothérapie)

1. folosirea strugurilor în scop terapeutic; cură pe bază de struguri (inițial se recomanda nu se mănânce nici pielea și nici semințele).


Atonalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. atonalisme)

1. (muz.) tehnică de compoziţie care recomandă atonalitatea.


Belicist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. belliciste)

1. (cel) care susţine folosirea forţei în relaţiile internaţionale; belicos.

2. I. care este în favoarea războiului; care recomandă soluționarea disputelor prin forța armată; care susține războiul.

3. II. persoană care dorește război, care cheamă la război; susținător al războiului pentru soluționarea problemelor internaționale.


Chietism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. quiétisme)

1. concepţie etico-religioasă care recomandă contemplaţia mistică, negând importanţa practicii rituale.

2. doctrină mistică, elaborată de Miguel de Molinos în secolul al XVII-lea, care vizează desăvârșirea creștină printr-o stare de liniște pasivă și încrezătoare a sufletului.

3. (prin ext.) orice concepţie care consideră pasivitatea contemplativă ca ideal al vieţii.

4. (prin anal.) atitudine sau stare de indiferență, pasivitate, inacțiune.

5. (var.) cvietism, quietism.


Consilier, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. conseiller)

1. persoană care opinii și recomandări; sfătuitor, sfetnic.

2. persoană a cărei funcție este de a ghida sau asista altă persoană în anumite domenii.

3. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu.

4. titlu al unor funcţionari din înaltele instanţe de judecată sau de verificare.

5. membru al unui consiliu.


Deviaționism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. déviationnisme)

1. atitudine de deviaționist.

2. acțiunea sau atitudinea cuiva care nu urmează sau tinde se abată de la linia politică sau recomandările unei organizații (partid politic, sindicat etc.) din care face parte; deviere.