Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argon)
1. gaz inert, incolor şi inodor, folosit la umplerea becurilor şi a tuburilor luminescente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argonaute, gr. argonautes)
1. (mit.; pl.) eroi antici greci care au plecat în Colchida (pe corabia „Argo”) în căutarea lânii de aur.
2. (fig.) navigator îndrăzneţ.
3. moluscă cefalopodă din mările calde.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jargon)
1. limbaj specific anumitor categorii sociale sau profesionale, cu o sferă de circulaţie restrânsă, care nu are fond principal de cuvinte şi o structură gramaticală proprie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acoulalia)
1. limbaj în care predomină jargonofazia şi nonsensurile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. italianismo, fr. italianisme)
1. cuvânt, expresie, element de jargon de origine italiană.
2. curent lingvistic iniţiat de Heliade Rădulescu, care urmărea apropierea, prin mijloace artificiale, a limbii române de limba italiană.
3. habitudine, caracter italian.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (jargon + -naut)
1. creator de jargon nou, care atentează la puritatea limbii (în Europa).
Parte de vorbire: s.
Origine: (jargon + - iza)
1. transformare a limbajului cotidian în jargon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pélargonique)
1. acid ~ = acid gras din frunzele de pelargonie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (străin + -ism)
1. element lexical de origine străină, de jargon; inism.