Rezultate principale (Argument):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argument, lat. argumentum)
1. dovadă (propoziţie, raţionament) pe care se întemeiază o demonstraţie; probă.
2. (mat.) element din domeniul de definiţie al unei funcţii; variabilă independentă.
3. rezumat al unei piese de teatru, al unei opere literare etc.
4. dată folosită drept cheie în cursul unei sortări, unei căutări într-un fişier.
Rezultate secundare (Argument):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. argumenter, lat. argumentari)
1. a aduce dovezi, a demonstra, a întări cu argumente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argumentation, lat. argumentatio)
1. totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. argumentative, fr. argumentatif)
1. care argumentează, care conține o argumentare; despre sau legat de argumentare.
2. (prin ext.) care este rațional, logic.
3. (loc. adv.) în mod ~ = prin argumentare.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (argumenta + -tor, cf. fr. argumentateur)
1. (adesea depr.) (persoană) care argumentează, căreia îi place să argumenteze, să se certe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-argument)
1. argument care se opune altuia.
Parte de vorbire: loc. adj. și adv.
Origine: (lat. ad hominem, la om)
1. argument ~ = argument îndreptat contra persoanei înseşi de către adversarul său.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anherèse)
1. combatere directă a unui argument.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antanagoge)
1. răspuns la un argument, la o acuzaţie.
2. răspuns la acuzația unui adversar printr-o contraacuzație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. apodioxis)
1. figură retorică constând în respingerea unui argument ca fiind absurd.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aporie, lat., gr. aporia)
1. (fil.) incapacitate de a decide între două argumentări contradictorii.
2. problemă grea sau imposibil de rezolvat.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. argumenter, lat. argumentari)
1. a aduce dovezi, a demonstra, a întări cu argumente.