Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. argumentation, lat. argumentatio)
1. totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. boniment)
1. anunț oral făcut la intrarea într-un loc de spectacol pentru a trezi interesul public.
2. argumentație ingenioasă a unui vânzător ambulant pentru a convinge și atrage noi clienți.
3. (prin ext.) anunţ pompos de şarlatan; reclamă sforăitoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énumération, lat. enumeratio)
1. enumerare.
2. figură de stil constând în înşiruirea tuturor argumentelor, faptelor etc. privitoare la aceeaşi împrejurare sau temă.
3. parte a unui discurs care precedă peroraţia şi în care autorul recapitulează toate dovezile cuprinse în argumentaţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prosapodose, gr. prosapodosis)
1. (retorică) figură de stil care constă în adăugarea la argumentație a unei probe scurte care s-o întărească; epanadiploză.