Dictionar

reflecta

Parte de vorbire:  I. vb. tr., refl.; II. vb. tr.; III. vb. intr.  
Etimologie: (fr. refléter, lat. reflectere, germ. reflektieren)

1. I. (despre sunete, lumină etc.) a (se) răsfrânge, a reîntoarce prin reflecție.
2. II. a oglindi imaginea cuiva sau a ceva.
3. a exprima (un sentiment, un fenomen et cetera).
4. a da sau a fi o imagine mai mult sau mai puțin reprezentativă a cuiva sau a ceva.
5. III. a medita profund, a gândi, a cugeta.
 

reflectant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. reflétant)

1. (despre corpuri) care reflectă lumina, suntele etc.; reflectorizant.
 
 

reflectat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (reflecta)

1. care a suferit fenomenul de reflexie.
 
 
 
 

asterism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astérisme)

1. proprietate a unor minerale de a prezenta în masa lor cercuri luminoase în lumina reflectată prin ele în diferite direcții.
 
 

aventurin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aventurine)

1. varietate de cuarț cu numeroase foițe de mică galbenă sau verzuie, care reflectă lumina.