reflectare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (reflecta)

1. acțiunea de a (se) reflecta.
2. (arte) redare, oglindire transfigurată a realității.
3. categorie a filosofiei care exprimă esența relației dintre materie și conștiință, privită sub raport gnoseologic.

blendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Blende, fr. blende)

1. sulfură naturală de zinc; sfalerit.
2. (fot.) diafragmă.
3. (cinem.) panou metalizat pentru reflectarea luminii în locul dorit din cadru.

concept

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concept, lat. conceptus)

1. idee, noțiune care constituie treapta cea mai înaltă de abstractizare în reflectarea realității.
2. ciornă, bruion, schiță.

conștiință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conscience, lat. conscientia)

1. forma cea mai evoluată, proprie omului, de reflectare psihică a realității obiective prin intermediul senzațiilor, percepțiilor și gândirii, sub formă de reprezentări, noțiuni, judecăți, raționamente, inclusiv procese afective și voliționale.
2. gândire, spirit.
3. faptul de a-și da seama; înțelegere.
4. ~ socială = ansamblul concepțiilor etc. unei societăți ca reflectare a vieții ei materiale; ~ de clasă = faptul de a fi conștient de apartenența la o anumită clasă, de a înțelege interesele acestei clase, rolul ei istoric.
5. sentiment pe care omul îl are asupra moralității acțiunilor sale.
6. proces de ~ = luptă sufletească generată de momente și de situații de viață deosebite, cruciale; mustrare de ~ = remușcare.
7. libertate de ~ = dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filozofică etc.

ecotimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. échothymie)

1. reflectare în reacțiile emoționale individuale a tonusului afectiv al celor din jur.

enantiomorfie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énantiomorphie)

1. proprietate a unor entități, ale căror imagini se oglindesc reciproc, de a se suprapune între ele numai prin reflectare într-un plan extern; enantiomorfism.
2. (min.) proprietate a două substanțe de a cristaliza în două forme, dintre care una este imaginea inversă a celeilalte.

idee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. idée, lat., gr. idea)

1. formă de reflectare, de reprezentare generalizată a realității în conștiință; noțiune, concept.
2. a avea ~ = a avea cunoștințe (sumare), a fi informat despre...
3. gândire, concepție, fel de a vedea.
4. concepție de bază care se desprinde dintr-o lucrare literară, artistică etc.
5. gând, opinie, părere, convingere, judecată.
6. ~ fixă = imagine, gând care revine mereu în mintea cuiva.
7. intenție, plan, proiect.
8. o ~ (de) = o cantitate mică, puțin.